Mi-am petrecut o jumătate de zi prin căldura oraşului, chinuită să rezolv câteva probleme stringente. Mi-am privit silueta reflectată în vitrinele magazinelor fără plăcere, nemulţumită mereu de răsfrângerea din oglinzile mari, care dezvăluie silueta unei femei pe care n-o plac, dar pe care trebuie să învăţ s-o tolerez în fiecare zi.
Mi s-au învălmăşit o sumedenie de proteste prin suflet, aş fi vrut să părăsesc oraşul lichefiat de căldură şi compania rudelor care mi-au părut o povară în plus şi să fug departe de toate. Am tăcut ore-n şir şi-am lăsat gândurile să se certe şi să mă-mpresoare din toate resturile de viaţă care-şi cer drepturile.
Nicio soluţie de nicăieri. În lume numai banalitate şi mediocritate, numai umbre banale, purtătoare de interese înguste , mercantile, îmbrăcate cu haine urâte, cu feţele schimonosite de sărăcie, de căldură, sufocate de griji, de nevoi de toate soiurile, vorbind la telefoanele mobile pe stradă, tare, vulgar, răspândind tot felul de miasme...
Îmi intră-n adâncul orbitelor imaginea lor şi nu pot să nu-mi rănească retina, nu pot să le uit odată ce le-am văzut, mi se pare că năpădesc ca un furnicar şi acaparează tot cu prostul gust, cu chinezăriile puse alandala, cu lipsa de frumuseţe care mă paralizează şi mă face să-mi doresc liniştea odăii mai mult decât orice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu