Un prieten drag mă acuza azi de inconsecvenţă, prilej de reflecţie asupra unor lucruri care mă definesc şi pe care pot să mi le revendic ca fiind parte a fiinţei mele. Nu ştiu dacă-s multe, dar, cele care sunt, sunt statornice, drept care protestez şi mă apăr de „acuzaţie”, după o mai atentă reflecţie în atare direcţie.
De ceva ani sunt consecventă în a-mi începe dimineţile cu cafeaua amară, pe care de fiecare dată o pregătesc în exces, cât pentru doi, deşi uneori nu-s decât eu cea care-o savurează.
De ceva ani am noptierele pline de cărţi care aşteaptă rândul lor să le duc la ultima pagină, poate nu ca-n adolescenţă, dintr-o largă respiraţie, fără să le las din mână , dar constant, ca un exerciţiu definitoriu, căci fără cărţile mele n-as fi nimic.
De ceva ani văd cu repetiţie, fără să mă plictisesc, acelaşi film, care mă face să râd şi să plâng, meteahnă pe care, odată ce-am căpătat-o, nu mă mai pot dezbăra de ea: îmi împart cu Bridget Jones şi bucuriile şi tristeţile…
De ceva ani urăsc ştirile, care-s întotdeauna proaste, mă feresc să demonstrez proştilor că n-au dreptate şi rămân la fel de consternată în faţa răutăţii gratuite a acelora cărora le acordasem un loc special în viaţa mea…
De ceva ani visez aceleaşi visuri cu ochii deschişi şi, când le cred realizate, îmi scapă printre degete ca fugărite de-o haită de lupi flămânzi …
De ceva ani muzica visărilor mele mi-o intuiesc cei de la Taxi , mă trezesc înaintea alarmei telefonului mobil cu câteva secunde, urăsc negrul şi dorm fără cercei…
De ceva ani inima mea cântă un singur cântec, se înveleşte în acelaşi albastru, face aceleaşi greşeli, în ciuda a toate…
aha,2 la primarie,2 la scoala.........coane fanica.............................................................................................................................................................................................................................. aha.....
RăspundețiȘtergere