În ultima vreme, ca la orice final de an, pe toate canalele tv, la care nu prea mă mai uit decât accidental, pe rețele de socializare, în grupuri mai mari, mai mici sau doar individual, oamenii obișnuiesc să-și facă tot felul de bilanțuri. Din conformism, din nevoie, din lipsă de preocupări sau din te miri ce alte motive, căci motive sunt atâtea câți oameni!
După o zi complicată, de obicei te refaci. Azi m-am trezit privind cerul inexpresiv și opac, în timp ce dădeam la o parte draperia ca să fac în casă mai multă lumină- un gest reflex, cu potențial semnificativ de interpretat din punct de vedere psihologic, dar azi nu am chef de analize psihologice, azi vreau doar un răgaz de respirat în voie și-atât.
În spatele draperiilor de culoarea vișinelor prea coapte poți fi cine vrei să fii, poți sta în pijamale, în singurătatea casei tale și ți se deschid în față câteva alternative: poți să te bucuri că nu ești în frigul de-afară, căci iarna se grăbește să recupereze ce-a pierdut într-un decembrie cu iz de primăvară stranie cum fu acesta sau poți să-ți plângi de milă. Mereu ai de ales și ce bine că ai, până la urmă, ce fabuloasă formă de libertate ai în fiecare zi! Și o ignori de atâtea ori! șoptește îngerul de pe umărul drept, prietenul bun pe care, și pe el, îl ignori de atâta amar de vreme, femeie îndărătnică, îmi zic, și continui șirul logicii perturbate și extrem de perturbabile, bag seama cu zâmbet autoironic, ca de obicei.
Poți naviga pe internet, poți să-ți contempli imaginea din oglindă sau aurul ce strălucește pe deget, poți face orice ca să-ți alungi gândurile care nu-ți plac, orice nu are forma unei obligații și-ți dă sentimentul de confort al vacanței sau poți să fii trist și să te simți mizerabil- la final de an oamenii singuri obișnuiesc să fie triști, uitând, egoist și repetitiv, că mai sunt și alte singurătăți pe lume, că mai sunt și alții mai triști decât ei.
Ei, în virtutea acestui privilegiu al alternativei, aleg să constat indenegabila realitate: SUNT un om singur la sfârșit de an, sunt, într-o oarecare măsură, un om fără prea multe motive care să-mi dea dreptul să mă înscriu în rândul celor care pot fi subiectul unor ilustrații idilice ale sărbătorilor fericite din reclame sau de aiurea, dar nu pot să fiu nedreaptă și să neg realitatea: nu sunt nefericită.
Am fost ani în șir și mai singură și mai nefericită decât sunt acum. Am avut finaluri de an mult mai proaste, sărbători mult mai singure, deși nu eram practic și formal singură, am simțit gustul unor tristeți mult mai amare decât orice aș trăi acum sau am trăit recent. Așa că nu pot spune că sunt nefericită azi, când stau comod pe canapeluța mea, în halat roz cu inimioare roz, sorb ultimele resturi din cafeaua pe care mi-am făcut-o cu automatismul zilnic și tocmai vorbii la telefon sau pe alte forme de comunicare internautică, așa cum e modern, cu cei mai dragi oameni din viața mea: cu prietenele mele, cu Andrei, cu Flavi, cu mama...
Pe facebook plouă cu mesaje optimiste, cu sfaturi de dezvoltare personală, religioase, cu mesaje cu potențial încurajator, dacă ai simțul umorului poți face față cu destul succes ridicolului situației, așa că e bine, e foarte bine, zic eu, ca să citez un clasic în viață. :)
Un gând nărăvaș: de ce toate inimioarele au formă neregulată când le privești de foarte aproape? Cele de pe halatul meu, roz pal și gri albăstrui, o combinație destul de nefericită, așa au obiceiul să facă. O fi doar al lor?
Pe un site al TVR mă anunță că 2016 va fi anul maimuței în zodiacul chinezesc și că urmează un an ”bogat în evenimente financiare”, asta dacă interesează pe cineva ce ne așteaptă în anul Maimuței de foc, căreia oaia i-a predat ștafeta- am cam încheiat parafraza și mă întreb de ce naiba oi scrie despre asta. Ca să-mi aduc aminte că e o zi normală, ca asta e normalitatea, că nicio dezamăgire nu durează veșnic, dacă nu vrei s-o lași să te copleșească și că sunt bine: mă mânâncă vârful nasului, mi-a priit masca d epăr cu ulei de măsline, Mariana Cojocaru nu știe să pronunțe montagne russe, da' nici eu nu sunt sigură că franceza mea ar fi în cazul ăsta impecabilă, Dumnezeu răspunde întotdeauna rugăciunilor cum știe El că e mai bine, ne iubește necondiționat și azi, în ciuda tuturor predicțiilor astrologilor, temerilor și dezamăgirilor mele de ieri și de mereu, sunt bine. Mulțumesc!
Destul cu gândurile despre nimic, mi-am amintit că mă așteaptă o carte neterminată, un concert de muzică clasică la ora 15,00, un ceai de portocale de făcut și o viață unică de luat în piept cu demnitate, deși deloc ușor. Ca de obicei, ca de obicei...
Destul cu gândurile despre nimic, mi-am amintit că mă așteaptă o carte neterminată, un concert de muzică clasică la ora 15,00, un ceai de portocale de făcut și o viață unică de luat în piept cu demnitate, deși deloc ușor. Ca de obicei, ca de obicei...
