M-am trezit cu primăvara , cu soarele izbucnind în geam flâmând, dornic să se zbenguie, să râdă cu noi, să se agaţe-n crengi şi-n zâmbetele prea puţinilor trecători de pe strada mea. Un dor nebun de ducă mi se ghemuieşte-n suflet şi gândul o ia înaintea paşilor pe alei de primăvară, sub cerul albastru şi cântece de vrăbii...
Mi-e dor de primăvara fecioară, de primăvara surpriză, de primăvara albă şi parfumată cu flori de zarzări şi cu visuri verzi , strânse-n buchet lângă locul inimii.
Cât de departe să pleci şi să rescrii toate poveştile de la capăt, de la a fost odată şi să le conduci , firesc, spre happy-end?
