Când mi-e dor de frumuseţe o ascult pe Anne Murray. Acum îmi însoţeşte rândurile, alături de cafeaua amară, în răcoarea nesperată a dimineţii de iunie. Mă simt ca-ntr-o pădure nordică, mi-e bine şi parcă n-aş mai vrea să plec. Dar ziua de azi mă aşteaptă cu responsabilităţile ei. Trebuie să plec din nou din perimetrul odăii cu storuri liliachii, să ies în lume... să-mi văd de treburile ce nu vor să ştie că-i vacanţă, că nu vreau decât să lenevesc, să citesc şi să mă bucur de vocea caldă a Annei cântând un cântec de dragoste... Ce dimineaţă frumoasă!