Să fie o vară verde fistic...
Soare mult, gânduri de ducă, uşoară melancolie... Amintiri din vremuri trecute pentru totdeauna, despre un copil cu ochii prea mari şi prea miraţi, întunecaţi de premoniţiile unui viitor amar.
Zvon de vacanţă în inimile tuturor şi tu , păşind pe strada îngustă, cu miros de iarbă proaspăt cosită, răvăşită de vântul încă rebel, cu o mie de întrebări sub frunte, fără speranţa unui răspuns. Speri la o vară verde fistic... la o vară zâmbăreaţă, fără griji, fără cuvântul nu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu