luni, 3 august 2015

Speranța

Mi-a plăcut maxim!
Pentru că mă face să simt că și eu colorez cerul meu cu steaua mea sau... și mai bine, colorez întreg cerul cu stelele visurilor mele.
Mă simt omulețul de pe scară, silueta urcătoare, temerară, perseverentă, singuratică, irațională și altfel, care nu se lasă, își urmărește un vis persistent și face ca lumea să fie frumoasă, dă lucrurilor un alt sens, în ciuda a toate cele ce-i stau împotrivă.
Sfidez absurdul și vrăjmășia de până acum și... e bine.
”Stelele care cad...se duc pe un alt cer” cântă cei de la Taxi, formația pe care-o iubesc de ani de zile, cu versuri inteligente, pe sufletul meu. Și ”oricum ar fi, ai în față o zi, mergi pe ea”... așa-i! :) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

„Vitrion, Năică!”

     Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof, preocupat în egală măsură ș...