Alejandro Fernández - Estuve

Am iubit mereu vocea lui Alejandro Fernandez, iar melodia asta e printre preferatele mele, deși tot ce cântă îmi place. Îmi place mesajul versurilor, îmi place tot... Răspunde, cred, unor ecouri din inima mea. 

M-am întors de la supermarket, de unde-am cumpărat tot felul de inutilități și, pentru că am găsit produse care-mi aminteau de spațiul iberic, pe care atât de mult l-am iubit,  le-am pus și pe ele în coș, doar așa, de dor și de nostalgii... 

Acasă am ajuns și-ascult Alejandro Fernandez, citesc revista Hola online și ... Garcia Marquez, alternativ. E o zi caldă, e vară încă, am umerii goi și o sumedenie de întrebări fără răspuns. E greu să aștepți și să înduri, e greu să-ți reții pornirea de a le răspunde celorlalți după cum merită, e greu să-ți mesteci nemulțumirea de a te simți nedreptățită și umilită de insensibilitatea și egoismul celorlalți, pe care-i iubești, totuși, în ciuda lașității lor ... 

Lumea mi se pare tot mai nebună, mai aberantă, oamenii tot mai absurzi în manifestări. Mai ales oamenii pe care-i iubesc, pe care-i iubesc în ciuda a tot ce nu-mi place la ei... Și nu le cer nimic, nimic altceva decât sinceritate și responsabilitate. 

Realizez, conștientizez că e greu să-ți calci pe inimă, să-ți asumi greșeli, să faci față situațiilor neplăcute pe care le creezi, dar tot cred că trebuie să ai curajul să-ți asumi ceea ce faci. Dacă tac, nu e pentru că nu-mi dau seama, ci pentru că... înțeleg și dau timp. Dar timpul înseamnă timp pierdut, alte zile care trec- inutil, căci ceea ce rămâne e incert, e puțin... Am pierdut atîta timp inutil,  atâția ani în care-am fi putut să trăim frumos, să fim fericiti- la ce bun alte zile irosite???
Tac, căci ceea ce gândesc nu trebuie să spun. Tac. Dureros, trist, tolerant până peste limite, cu iubire și amărăciune... Realizez că strâng în inimă oboseală, rezervă negativă pentru toamna ce va urma...
Of, Doamne, de ce oamenii își pun atâtea scuturi peste inimă? De-ar știi cât sunt de inofensivă!!!