luni, 27 septembrie 2010

septembrie, luni

Zi frumoasă. Cu soare, cu multe de făcut, cu zâmbete de copii, din nou. Gândul repetă , mereu, obsedant, ca o placă de patefon zgâriată, acelaşi tic-tac din inimă, deşi...
Deşi las în urmă tot, ziua de ieri, cu toate ale ei, cu masa la mama, cu drumuri pe ploaie, cu sensuri giratorii, semafoare, automobile trecând unul pe lângă altul, amintiri vagi, al căror rost încă nu-l înţeleg, cu vizite nesuferite, în care-a trebuit să suport prezenţa unor oameni care nu mă suportă. Cineva, în universul ostil, se distrează copios, iar mie-mi rămân mereu întrebările: de ce? până când? Ei, nu are oricum, niciun rost! Fie toate !
Septembrie, luni.... ca-ntr-un cântec. Sunt fericită? De ce n-aş fi? Şi totuşi...

7 comentarii:

  1. univers ostil?
    ai asa ceva?

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce nu? De la Paler citire: "...realitatea ne izbeşte necontenit cu partea ei ascunsă în umbră: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simţim ne simte."

    RăspundețiȘtergere
  3. la tine,si Paler ar face o exceptie........

    http://www.youtube.com/watch?v=L9EKqQWPjyo

    RăspundețiȘtergere
  4. greseala,din taste ,ca de obicei....

    la tine......pentru tine....

    RăspundețiȘtergere
  5. ca de obicei, ezit să interpretez ce spui :) o fi de bine?

    RăspundețiȘtergere
  6. cred ca si eu sunt curios....

    e de bine??????

    asa de tornadic (acum l-am scos) ma exprim???

    RăspundețiȘtergere

„Vitrion, Năică!”

     Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof, preocupat în egală măsură ș...