Tic-tac...

Nu ştiu de ce scriu, scriu pentru mine... poate pentru ca să-mi înving efemerul din fiecare clipă, din fiecare trăire. Că să nu uit că e frumos să trăieşti în starea de graţie a dragostei, a minunii spre care mă îndrept în ciuda a toate nu-urile grele şi implacabile.

Zbor de fluturi pe un câmp alb , în umbrele gândurilor, cuvintele îşi lasă umbrele lor incongruente pe pagina albă şi în inima mea care bate, regulat, tic-tac-ul celor două silabe de care atârnă toate speranţele. Naivitate de neînvins, sfidare a uniformităţii şi a cuminţeniei lumii organizate, din care nu fac, totuşi, parte... Dorinţă de schimbare, tânjire spre ceea ce ştiu că pot fi şi nu sunt, toate în spatele unor cuvinte inegale, care ascund poveri ce nu pot fi transferate nimănui.

Doamne, Doamne, nădejdea ne ţine când plutim spânzuraţi în firul de vis , deasupra prăpăstiilor din noi şi bunătatea Ta e chiar mai mare: Să fie ziua aceea şi să fie, în sfârşit, bucuria şi împlinirea pe care mi-o amâni de atâta timp!

La curs, prin pânza cenuşie a plictiselii, prin monotonia monologată, speranţe timide ca ghioceii, sub zăpadă, fac să pălească atâtea posibile controverse morale, întrebări fără răspuns, gânduri fără leac. Aerul e insuficient şi aştept un fir de gând din partea cealaltă, care nu vine, nu vine, nu vine... Mă rătăcesc printre falsuri, te rătăceşti printre absenţe de prea mult timp. E timpul să vii acasă, e timpul să vii acasă. E timpul.

Privesc ceasornicul ce măsoară trecerea timpului aşteptării. Spre nimic trecerea, spre nimic, căci sunt nimic cu fiecare clipă, câte puţin, cu fiecare secundă care trece. Tic-tac, tic-tac... încă, inima mea, încă...

Gânduri cenuşii, zi cenuşie şi lungă. Printr-un ochi de geam, foşnetul ultimului verde al anului acesta, agonizând în toamnă. Albastru indigo pe masă, în jur preocupări decupate în glasuri dezorganizate, care-mi rănesc timpanul... Dor de umblat hai-hui, pe malul lacului Tei, dor de cuvânt de miere cu oameni dragi şi peste toate, tic-tac-ul înţepător al inimii, îngânând cântecul pe care l-a învăţat în vremea din urmă...