Toamnă hâdă, vânt rece răvăşindu-mi părul, stropi de ploaie rece înlăcrimând obrazul, realitate pe care-o percep din ce în ce mai aprig, mai coerent, după ce ani de-a rândul am ignorat-o cu desăvârşire. Portret în violet al unei îngrijorări bântuind printr-un parc străin, din oraşul atât de iubit al speranţelor studenţiei. Dimineaţă, cartea de pe masă dezvăluie pe fundalul negru al păsării de pe copertă, scrisul roşu ce însângerează războinic titlul elegant, lângă cafeaua îmbietoare, fără zahăr, amară - repere ale unei zile de miercuri înfiorător de lungi.
Portret în cenuşiu al aşteptării fără speranţă şi fără sorţi de izbândă...
In deget, aurul sclipeşte prietenos, pe mâna cu care scriu litere cenuşii, chircite şi trădătoare, căci dezvăluie gânduri ceţoase şi reci. Lipsa de perspectivă în visul cel mai drag, care se-ndepărtează cu fiecare secundă din şirul lung, lung, tot mai lung al conştientizării implacabilului "nu".
Obligatoriu, se impune o schimbare de suflet. Cu cine? Cu ce? N-are nimeni nimic de dat şi nimic de primit.
hmmmmmmmmmmm
RăspundețiȘtergereuite,asta calmeaza.....
http://www.youtube.com/watch?v=7RkWs6P2IwE
suna mai bine decat mirabelaaaaaaaaaa
mda, într-adevăr, suna mult mai bine... :)
RăspundețiȘtergerehmmmmm
RăspundețiȘtergerehai ca am pus cafeaua..
negru, alb, gri, violet
RăspundețiȘtergerefad, rece, greu, bolnăvicios
frânturi de viaţă şi de suflet.
e nou, e vechi?
nici una, nici alta.
ce importanta are? tot una-i
la coş cu tot ce nu ne sprijină, nu ne ridică, nu ne razbate sufletul şi nu ne înfierează deajuns, încât să ne trimită în alta dimensiune a existenţei... mai demnă de noi, fiinţe umane... creaţia supremă, coroană şi... chin si rezonanţă în granit sau marmură, în sunet şi-n culoare, în floare şi în muguri de... uitare.
la coş!
eticheta bacoviană este un risc asumat, gândul luminos şi îndemnul mobilizator este binevenit, căci uneori avem nevoie chiar şi de-un fir de pai să trecem dincolo, pe celălat mal al speranţei.
RăspundețiȘtergeretumultuos şi mare acest râu al speranţei, care curge veşnic în ambele sensuri şi aduna în el lacrimi, tăcere şi umbre de trecut şi viitor
RăspundețiȘtergerealooooooooooooooo
RăspundețiȘtergerece-i aici......clubul pesimistilor????????
afara e frumos si cand plouaaaaa........
http://www.youtube.com/watch?v=rmCpOKtN8ME
grobian sau nu, indiferent de starea sa de spirit, bocancul plin de nori striveste sub carâmbul său orice încercare de pătrundere a luminii.
RăspundețiȘtergerepesimişti?
ce e pesimist în a nota nimic altceva decât puritatea gândirii, trăirii în mod instant, trei în unul, cinci în unul... licenţiat ori nu, cu puterea minţii sau fără ea a unui doctor în ştiinţele limbii, sufletului sau trupului?
nu e pesimism!
e revoltă, mai mult sau mai puţin conştientă, faţă de unele realităţi greu de pătruns de cei neiniţiaţi.
deci, pas!
da, e revoltă, căci revoltă e ceea ce simţi în străfundul sufletului când ştii că poate fi şi altfel, că trebuie să fie şi altfel, dar se încăpăţânează parcă forţe obscure să ne menţină mici şi singuri pe lume.
RăspundețiȘtergerece bine că există însă prieteni, nu-i aşa? :)ei ne fac să ne simţim mai puţin singuri pe lume.
cum ziceti voi.......
RăspundețiȘtergerefara ,,pas''
http://www.youtube.com/watch?v=fWX-ub3thjE