luni, 29 februarie 2016

Tudor Gheorghe - Uitarea (versuri Marin Sorescu)





Un poet se iubește la prezent continuu. Un asemenea poet genial se iubește dincolo de moarte, de tot. Mereu, fără putință de nu. Necondiționat. Marin Sorescu.
-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 De dimineață, când m-am trezit după o noapte cu somn puțin și rău, cerul era trandafiriu și soarele zâmbea , aruncându-și razele binefăcăto...

  • „Unde s-o fi tipărind viața asta, că e plină de greșeli inadmisibile?”
    Mărturisesc: gândesc livresc, spune povestitorul.  O fac demult și recidivez în formă calificată. M-am obișnuit, în timp, să radiografiez ra...
  • „Vitrion, Năică!”
         Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof preocupat de alchimie, Alber...
  • tonuri
    Toamnă hâdă, vânt rece răvăşindu-mi părul, stropi de ploaie rece înlăcrimând  obrazul, realitate pe care-o percep din ce în ce mai aprig, ma...