Legal eagles

O seară cu Robert Redford e o seară frumoasă. Legal Eagles pe TVR1. Redford și Debra Winger, un pahar de vin, ciocolată și delectare de cinefil.

Ochii verzi al Debrei Winger- o actriță mediocră, fie vorba-ntre noi, dar care, pusă în valoare de Redford, face o partitură interesantă- o combinație de ingenuă și pedantă avocată iconică a anilor 80. Un cuplu cu ceva farmec, reiterând, probabil, ceva din irezistibilul perechii Redford- Jane Fonda din Desculț în parc, o bijuterie  a cărei prospețime nu se perimează, în ciuda trecerii timpului. 

Revenind la Legal Eagles, filmul e din 86, respectă rețeta genului, respectiv o combinație de comedie romantică și film despre justiția americană, despre avocați, procurori și modul în care se fac jocurile pe la ei, destul de romanțat, desigur, dar nu fără substanță. De altfel, Redford n-a prea jucat în filme fără substanță- ăsta chiar cred că e unul dintre cele mai light pe care le-am văzut.  

Funcționează, evident, schema tipică: procurorul imbatabil și avocatul excentric, dar studios, sunt mai întâi adversari, apoi camarazi, sfârșind prin a se implica, irevocabil, într-o poveste de dragoste funny- realistic, cel puțin așa s-a vrut, nu dulceagă. Și nu-i dulceagă deloc, nu suferă nimeni, nu plânge nimeni, nu oftează languros, nu e zahăr și nici roz, ba, dimpotrivă, e destul de prozaică.... adică e cam ca-n viață. Cu glume, cu un gen de seducție mai degrabă intelectual, fără erotism grețos și ostentativ, ci bine dozat, ba chiar... soft... Și cu umor. Bine dozat, inteligent, delicat uneori. Te binedispune și te face să speri. 

L-am revăzut cu plăcere. Câteva detalii mi-au reținut atenția: trimiteri directe în scenariu la ochii albaștri ai lui Redford și zâmbetul de milioane, coafura retro a Debrei, care-i da un aer ei inocent, hainele cu stil - notez în fugă, la propriu și la figurat, căci am remarcat într-o scenă în care Debra chiar fugea spre ceva chestiuni urgente, un palton superb, cu o tăietură splendidă, dar n-am avut răbdare până la final să văd ce casă celebră i-a îmbrăcat - multe picturi și efecte pirotehnice destul de bine realizate pentru anii 80.
În rest, scenariul filmelor polițiste clasice: crime, înscenări, deghizări, urmăriri, seducătoarea care se dovedește, în ciuda excentricității, o  inocentă, oameni de afaceri corupți, evaziune fiscală, procurori ipocriți, care-și văd doar îngustele interese.
Evident, ca-n toate filmele americane, sunt vehiculate și câteva clișee- incultura americanului de rând, care nu se pricepe la artă, dar își face treaba pe bucățica lui ca profesionist- ce zic eu profesionist, woorkaholic- vezi meticulozitatea cu care lucra, cămășile schimbate la birou, sub presiunea termenelor stricte și a șefilor implicați în politică, neînțelegerile dintre foștii soți care nu mai au ce să-și dispute, decât o aparentă supremație în fața copilului, bărbații cu două mâni stângi, care ard chiar și feliile de pâine, dar rezolvă crima, înlătură acuzațiile nedrepte și spulberă orice adversar la bară...
Printre scenela funny- insomniile celor doi, tratate original și tipic, în același timp: femeile mănâncă noaptea tot ce găsesc și se uită la filme siropoase, bărbații tratează insomnia cu aproape orice, de la tentative de distrus ceasuri la plimbări prin casă și chiar la... step în baie,  și discuții despre politica sexuală cu fiică-sa, adolescentă... Ar mai fi multe, dar, ce rost au, dacă nu vezi filmul? Trebuie văzut Redford în acțiune și Debra clipind inocent, în rolul ei de avocată dornică de afirmare și de... romance.  

Ei, una peste alta, un film de duminică, relaxant, și bucuria reîntâlnirii cu Redford, cu privirea aia albastră inconfundabilă și cu zâmbetul irezistibil, pe care eu n-aș rata-o niciodată. Chiar, ce s-o mai fi ales de Debra Winger, stea fulgurantă a anilor 80, de care părea că s-a îndrăgostit nu doar America, ci și lumea?...