Mă reazăm cu încăpăţânare de un vis irealizabil, după cum pare. Îmi caut prin suflet legături prin care să mă ancorez în realitatea utopică a visului meu, mă agăţ de resturi de iluzii şi de ce-mi mai apare în gând şi nu mă las. 

Un cuvânt bun  mă întăreşte, îmi ridică aripile până sus, spre orizontul pe care nu-l văd decât eu, cu riscul de a stârni nedumerirea prietenilor, pe care-i surprinde atâta încrâncenare în ceea ce ei spun că este, în mod evident, IMPOSIBIL. 

Şi totuşi, aşa cum spune şi Tenessee Williams: "Un vis persistent isi are rostul lui si uneori se si realizeaza". Aşa că... de ce nu? Doamne, nu osândi nebunia visărilor mele!..