Contemplu la TV un peisaj manelizat, populat cu femei de plastic, frumuseţi contemporane, după nu ştiu ce gusturi a căror bizarerie rămâne singura caracteristică de necontestat, controverse pe tărâm casnic pe tema gusturilor, care rămân de nediscutat şi ... nedisputat... seara de joi.
Legea educaţiei, amintirea unui telefon într-o dimineaţă, vocea surprinsă şi matinală: "Bună, dimineaţa, te iubesc!", HI-Q, cafeaua aburindă în bucătărie, iarnă ca de poveste , hotărâri nebuneşti, pripite, rochiţa gri şi alergătură cu Pisi prin oraş, prin zăpada parcului gol... Amintiri intacte, amintiri de neşters, dulci-amare, cu zâmbet hai-hui...
Poze mincinoase în bibliotecă şi-n mine niciun gând.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
„Vitrion, Năică!”
Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof, preocupat în egală măsură ș...
-
Toamnă hâdă, vânt rece răvăşindu-mi părul, stropi de ploaie rece înlăcrimând obrazul, realitate pe care-o percep din ce în ce mai aprig, ma... -
Zi frumoasă. Cu soare, cu multe de făcut, cu zâmbete de copii, din nou. Gândul repetă , mereu, obsedant, ca o placă de patefon zgâriată, ace...
-
Azi am renunţat la o parte din viaţă, la o parte din suflet, la amintiri dragi şi cumplite, totodată. Mi le-am vândut, pe toate, pe speranţa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu