Din corespondența lui Steinbeck

Într-o scrisoare către fiul său, John Steinbeck îi explica acestuia cam ce înseamnă să iubești, să ai curajul să-ți asumi asta. Se poate înțelege destul de simplu de ce m-a impresionat. : 

”New York

10 noiembrie, 1958

Dragă Thom,

Am primit scrisoarea ta de dimineață. Îți voi răspunde din punctul meu de vedere, iar Elaine îți va spune ce crede ea.

În primul rând – dacă ești îndrăgostit – asta e minunat – e cel mai frumos lucru ce i se poate întâmpla unei ființe. Nu lăsa pe nimeni să minimalizeze treaba asta.

În al doilea rând – sunt mai mult tipuri de iubire. Una dintre ele este iubirea egoistă, acaparatoare, dominatoare și sufocantă de care un om se folosește pentru propriul bine. Genul ăsta de iubire e săracă și infirmă. Celălalt tip de iubire e cea care revarsă tot ce e mai bun din tine – bunătate, considerație și respect – nu vorbesc doar despre respectul ce survine din bunele maniere, ci de respectul ca recunoaștere și conștientizare a unicității și valorii celeilalte persoane. Primul tip de iubire o să te îmbolnăvească și o să facă din tine o ființă măruntă și slabă, dar al doilea tip de iubire poate dezlănțui forța, curajul și mărinimia, chiar și înțelepciunea pe care nu știai că o ai.

Tu-mi spui că ce simți tu nu e o dragoste de licean. Dacă ai sentimente atât de profunde – firește că nu e o îndrăgosteală de copil.

Dar nu cred că te interesează ce părere am eu despre sentimentele tale. Tu știi mai bine ca oricine altcineva. Ce ai tu nevoie este să știi ce trebuie să faci în continuare – iar aici pot să te ajut.

Îmbată-te cu iubire și fii fericit și recunoscător că simți asta. Obiectul iubirii este întotdeauna cel mai frumos din lume. Trăiește sentimentul ăsta.

Când iubești pe cineva, trebuie să-ți amintești că unii oameni sunt timizi și uneori trebuie să iei și asta în considerare. Fetele, știu ele ce simți și cât de mult, însă le place să o audă spusă cu voce tare.

Se mai întâmpla uneori să nu ți se răspundă sentimentelor din anumite motive – dar asta nu înseamnă că sentimentele pe care le ai sunt mai puțin importante sau frumoase.

În final, trebuie să spun că știu ce simți pentru că și eu simt la fel și mă bucur pentru tine.

Abia așteptăm să o întâlnim pe Susan. E binevenită. Dar Elaine va fi cea care se va ocupa cu aranjamentele întâlnirii pentru că e aria ei de expertiză și e nerăbdătoare. Și ea știe ce-i aia dragostea și te va ajuta poate mai mult decât pot eu.

Și nu-ți fie teamă de suferință. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – cel mai important lucru e să nu te grăbești. Nimic bun nu iese fără răbdare.

Cu dragoste,

TATA”

Sunt în dispoziție Holograf azi, care, se pare, s-a armonizat bine cu Steinbeck . După o zi extenuantă, în care m-am străduit, la serviciu, să rezolv niște conflicte,  să fac lucrurile să meargă bine, după ce-am continuat să muncesc și acasă, după vizite ale unor oameni dragi- puțini, puțini mi-au rămas, mă gândesc cu tristețe, dar poate e mai bine așa!- ziua am încheiat-o cu muzica celor de la Holograf și cu câteva rânduri citite- prea puține și ele, prea puține, căci mă risipesc inutil pentru ale viețuirii cu program și obligații...
Sinteza zilei: spunerea unor adevăruri dure unui om drag, dar care trebuiau spuse, deși mă îndoiesc că au fost înțelese și vor avea vreo consecință, impresia puternică a scrisorii lui Steinbeck și versurile dulci-amare ale Holografilor: ”De câte ori să în viață să mai mor, de câte ori?...”