Lumina năvălește peste pleoapele obosite, invadându-mi retina cu prea obositoarea-i povară în miezul acestei zile de luni, în singurătatea cameriei mele de bolnav fără voce și energie. Fost-a o noapte lungă și albă, cu dureri în gât și lacrimi de răceală, cu gânduri vrăjmași și năluciri complicate, redundante...

Am dat gata vraful de lucrări scrise oribil, printre ceaiuri astringente și doze masive de paracetamol. Se cheamă c-am făcut o treabă bună, deși am aflat că revista lui Heliade se numea, de fapt, Creierul românesc, că Ștefan cel Mare era așteptat în romanul Frații Jderi de toți oamenii ca să fie fericit (cu axionul ”Cade-se să te fericim...”, desigur!) și alte asemenea... amuzante până la un punct, dar triste în esență. Ei, de-ale vieții, am trăi și mai rele! 

Am epuizat o cutie de șervețele, dar nu și gândurile ce mă amenință, cacofonic, pe pernă, acolo unde le-am lăsat în zorii pe care i-am privit apărând... 

Citesc un mail și aflu că am o nouă raportare de dat, că am un nou termen-limită la ceva și decid să-l ignor. 

Nu neg că sunt îngrijorată. De ce voi face, de cum voi ieși din niște încurcături în care-am intrat din cauza aceleiași metehne mai vechi: nu știu să spun nu la timpul potrivit. Nu-i nimic, va trebui să învăț! 

Nu mă bucură mai nimic, pentru că știu că nu e ce trebuie să fie, nu e ce vreau. 

Doamne, ar trebui să ia altcineva deciziile pentru mine, cineva sănătos la cap, nu cum sunt eu, incapabilă să fac un lucru ca lumea. 

Am terminat de recitit Străinul lui Camus- ce diferit îl văd acum!- și vreau să reiau și ciuma. Atmosfera aia din carte e fabuloasă, iar artificiile narative de la-nceput sunt interesante. Îmi place Camus, onest și temeinic. Nu ne-am împrietenit în adolescență, când e vremea marilor descoperiri, dar parcă nici Tolstoi n-a fost atunci marea mea iubire, iar acum, după trecerea anilor, totul e altfel...
Sunt atâtea cărți de citit, ba chiar și de recitit, că nu știu de ce pierd timpul așteptând irealități....
Cică luna- nu știu  care lună, nouă, în creștere sau descreștere, ce contează?- e favorabilă noilor începuturi, rezolvării unor situații care așteaptă demult să fie rezolvate, așa zicea horoscopista- nici de-asta nu sunt sigură dacă e tot aia sau alta...
Așa că m-apuc de continuat Ciuma și de făcut pace în mine, căci e timpul...