duminică, 11 ianuarie 2015

Nichita Stănescu

Desi inima mea este
ascunsa intre coaste,
sa vezi tu ce poveste:
mi-e foarte dor de tine.
Desi schiopat putin
si ma doare,
oh, de la o vreme ma doare
creanga cea groasa si cea mare
de care s-a spanzurat altul,
sa vezi si tu ce poveste,
oh, ce poveste:
mi-e foarte dor de tine.
Cred ca a trecut timpul,
cred ca a apus luna,
pe camp au iesit la intuneric
soarecele de camp si inorogul feeric,-
sa vezi si tu ce poveste:
mi-e foarte dor de tine.
Desi ai inima inlauntrul tau,
si ascunsa sub coasta,
mi-e foarte dor de tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sunt profesor. Am ales să fiu profesor. Și iubesc să fiu profesor.

  La mulți ani, dragi colegi!  Pe 5 octombrie celebrăm educația – lumina care străbate întunericul ignoranței, puntea către progres și temel...