Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri!”
T. Arghezi
Ca profesor, mai cu seamă ca profesor de limba română, existența mea este în mod ambivalent și indisolubil legată de copii și de literatură. Și, asumându-mi și unele stereotipii, deși tocite de o folosință prea des neconformă cu realitatea, de aceea și lipsite de credibilitate în ultima vreme, îndrăznesc să afirm că, în ceea ce mă privește, este la fel de indisolubil legată de bucurie și de iubire. Căci cred că nu poți fi Profesor dacă nu iubești, în mod real și fără emfază, copiii. Și, la fel, dacă nu iubești și nu te bucură mai întâi pe tine ceea ce predai.
Pentru mine profesia mea este, fundamental, un mod de a conjuga verbul ”a iubi” la toate timpurile. La trecut, prin iubirea față de valorile culturii române, nelăsându-le pradă apei Lethe, la prezent, prin a-i iubi fără echivoc pe copiii pe care-i ajut să învețe, spre a se depăși și a mă depăși -or asta implică, obligatoriu, și un al treilea timp: viitorul, pentru că Profesorul seamănă azi sămânța luminii din el, ca să rodească lumină în Omul de mâine.
Ca profesor de limba și literatura română, poezia cea mai apropiată de sufletul meu este poezia lui Tudor Arghezi, căruia îi păstrez o dragoste statornică și nemincinoasă. (Și căruia-i datorez, într-o paranteză fiind spus, reverență pentru fiorul neliniștilor metafizico-religioase ale tinereților mele ... și-o carte, un proiect ambițios, rămas doar la stadiul unei lucrări de licență la finalul universității, dar abandonat editorial în vâltorile circumstanțelor.)
Arghezi, poetul iubit deopotrivă de copii și de adulți, schița într-un Creion cea mai frumoasă definiție a copilăriei: spiritul ludic, candoarea autentică și infuza bucurie.
Ca profesor, de 1 iunie, Ziua Internațională a Copilului, îți doresc, copile drag, să lași deoparte jocurile pe dispozitivele electronice și să alergi prin iarbă, spre soare, să te joci (fie și de-a v-ați ascunselea) cu o altă ființă omenească - reală, nu virtuală, oricât te-ar speria apocalipsa covidului - să râzi cu poftă, să crezi nestrămutat în frumos, imposibil și poveste, să-ți păstrezi inocența și curiozitatea, să citești, să te rogi, să respecți omenia din oameni, să iubești până peste marginile iubirii și să păstrezi în seninul privirilor zglobii plenitudinea unei clipe nepretențioase, de care numai un copil, ca tine, se bucură cum se cuvine!
Fii bucurie ție și celor ce sunt privilegiați să te aibă și nu te uita pe tine, cel de acum, nici când vei fi adultul plin de responsabilități de peste ani!
La mulți ani copile, Bucuria cu majuscule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu