Luna mea

Îi spun prietenei mele că iunie e luna cea mai stranie pentru mine, dar și cea mai intensă. Poate pentru că e luna mea, toată, toată, toată, poate pentru că-mi zic că numai eu știu s-o simt așa cum merită ea, nu știu... Cert e că iunie e luna mea și mi-o revendic cu lăcomie, de parcă numai eu sunt născută în văratica lună iunie. A cireșelor, a începutului de vacanță, a premiilor, a examenelor... Luna mea! 

În luna asta am trăit cele mai frumoase și cele mai nenorocite întâmplări. În iunie am trăit cele mai mari bucurii în copilărie: în iunie primeam mereu premiu la școală și, obligatoriu, primeam cărți de la tata, în iunie, de ziua mea, primeam mereu daruri și tot în iunie am trăit cele mai frumoase momente și aniversări cu prietenii. 

În luna iunie l-am pierdut, într-o fatidică zi de 4, pe tata și viața mea s-a colorat întru amărăciune definitiv, în luna asta m-am născut, într-un solar și ghinionist 21, acum... eeei, nu mai contează câți ani! :) Se cam echilibrează bucurii cu nenorociri, deci suntem în grafic. Ce mai, e luna mea! 

Sunt om al verii, mă dedic ei cu toată ființa și-o sărbătoresc cu mândrie în culorile veșmintelor, în zâmbetele pe care le arborez din primele zile de vară cu dinadinsul, în pofta de făcut lucruri extraordinare, de dăruit oamenilor din sufletu-mi plin de lucruri și sentimente de dat, de trăit pe nerăsuflate, ca și cum ai bea un pahar de apă rece într-o zi caniculară.
Snt un om al verii, sunt un om îndrăgostit de culori, de galben, de verde, de maci, de grâu, de năluci, de luna uriașă pe un cer spuzit de stele, de parfumul de caprifoi , de garoafele muticolore din glastră, cele mai dragi și mai credincioase flori. 

Mi-e dragă vara, mi-e drag soarele, mi-e drag parfumul de tei de la solstițiu, mi-e drag să îmbrățișez oamenii pe stradă, să le spun lucruri frumoase, să-i privesc în ochi, să-i fac să spere, să aibă încredere, să-mi fie dragi toți, să-i iert pe ticăloși, să-i ajut pe nefericiți, să-i încălzesc pe cei reci în inimă... Chiar dacă știu că aceasta, din urmă, nu-mi iese, nu prea are cum să-mi iasă, eu încerc ca nebuna... 

Sunt om al verii. Trăiesc și respir vara prin toți porii. Sunt fericită că e cald, că pot să port sandale, să-mi dau unghiile cu ojă, să țin ferestrele și ușile veșnic deschise, să port pijamale de mătase, să ud dimineața mușcata pe balcon, să beau cafeaua în ciripit de vrăbii, să mă bucur de atâtea lucruri simple, care umplu viața și o fac mai frumoasă...

Sunt un om fericit? Dacă noaptea nu pot dormi de gânduri incandescente, dacă încă mă simt adolescentă în interior, dacă încă îmi poate bătea năvalnic inima și dacă simt că-n ea e loc pentru nebunii frumoase, înseamnă că am toate șansele să devin.