Plouă. Până acum jumătate de oră vedeam un cer vânăt, ca tumefiat. Acum plouă zgomotos, aud ploaia din casă, mă uit la florile din jardinierele de pe balcon și aștept să mi se răspundă la un telefon, în interes de serviciu.
Am citit dimineață un articol de pe blogul lui Mirel Palada și am ascultat Metallica. M-a convins, așa de tare mi-a plăcut ce-a scris. Apoi pomenea de Macondo și mi-am amintit cât de mult mi-a plăcut Un veac de singurătate, ce carte fabuloasă!...
Am ascultat Nothing else matters și cred că muzica se potrivește perfect cu ploaia de-afară. Azi noapte am dormit pe-o jumătate de canapea, îmbrăcată, incapabilă de-a-mi mai face patul, cu gânduri încețoșate și contradictorii- probabil o premoniție a zilei de azi. Vară buimacă, tomnatică...
Muzica parcă ar curge lent, obsedant, ca și ploaia... De afară se-aude-un huruit al unui motor, prin spatele blocurilor- o zi perfectă!
Dacă n-aș avea atâtea de făcut azi, aș pleca prin ploaie, să evadez puțin din monotonie, dar trebuie să-mi îndeplinesc obligațiile profesionale și familiale.
Ziua se târăște prin ploaie, prin cenușiu, ca și cum i-ar fi silă ei de ea însăși.
Aș vrea să citesc, am răgaz să citesc vraful de cărți pe care mi le-am comandat și mă așteaptă. Macondo, vraja tărâmului fabulos, mă cheamă cu un ecou dulce, reamintit de postarea lui Palada. Sunt un om al cărților, definitv al lor. Nepotul meu, venit dis de dimineață să lucrăm împreună teste de bacalaureat, mi-a privit amuzat reacția de bucurie când am primit cărțile și a constatat că mă bucur de parcă aș primi un cadou. Nu am putut să-l fac să înțeleagă că, pentru mine, cărțile sunt chiar un cadou. Pe cei care nu sunt molipsiți cu microbul lor, care nu le-au gustat fascinanta atracție, nu-i pot face să înțeleagă.
Vorbesc acum cu nepotul meu despre reperele spațio-temporale ale acțiunii dintr-un fragment și gândul îmi zboară la Macondo.
Cum ar fi dacă am avea toți Macondoul nostru, de ne-am putea permite, fiecare, luxul unui ținut fabulos, fantomatic, în care să poți recupera, la nesfârșit, toate greșelile comise, să poți îndrepta tot ce stricăm, tot ce n-am făcut bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu