Aseară, în grup, am fost la film, s-o vedem pe Nathalie Portman, împinşi de curiozitatea de a înţelege motivația Oscarului sau, mai mult, de dorința de fi împreună. În ciuda oboselii acumulate după ziua prelungită cumplit, peste așteptări, astfel încât n-am putut ajunge decât foarte târziu. Cina și mai târzie, Shalimar și vitrine multicolore.
Filmul e... Nathalie Portman, rămâi cu impresia chipului ei transfigurat, extrem de expresiv, cu forţa stranie a unui vis împlinit și ... cam atât. A, și muzică, desigur. Ceaikovski. Alb.
Ne-am întors veseli de la ultimul film al zilei, prin mallul imens, dar gol. Delicatețea de pe ecran ne-a urmărit și acasă și în visele cu alb. M-a făcut să mă gândesc la o poezie bacoviană, Balet: "Lunecau baletistele albe/Degajări de puternice forme/ Albe în fața lumii enorme/ Lunecau baletistele albe..."
Azi sunt multe de făcut şi mă îndrept spre necunoscut- o zi fără serviciu. Aha!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Mărturisesc: gândesc livresc, spune povestitorul. O fac demult și recidivez în formă calificată. M-am obișnuit, în timp, să radiografiez ra... -
Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof preocupat de alchimie, Alber... -
Toamnă hâdă, vânt rece răvăşindu-mi părul, stropi de ploaie rece înlăcrimând obrazul, realitate pe care-o percep din ce în ce mai aprig, ma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu