Un fel de insomnie. Ca o rugăciune, altfel. Încă întrebări, nimic sigur, doar speranţa dementă. Note la pian, răzleţe , lumina albă, strălucitoare, operă, America- doăsprezece ceasuri din noapte, o tastatură şi zece degete inutile...

Pisica pe acoperişul fierbinte, rochia albă a lui Liz, zborul final al unei perne prin faţa obiectivului camerei şi dureri vechi, redeşteptate, odaaă cu aceleaşi întrebări care nu au un răspuns atât de clar. Oboseală pe gând şi pe toate gesturile , care apar ca din fum, molcome, fără viaţă, fără sens.

Şi-aşa o poftă să construieşti cerul şi totul, de la-nceput!...

O nouă zi printre poveştile de pe ecran, printre oameni vii, cu drame şi acelaşi tip de probleme ca ale tuturor, doar că poveştile acelea au soluţii.

Soluţia, soluţia, soluţia, ca să nu risipeşti timpul - o luptă disperată cu nisipul din clepsidră, cu inexorabilul secundelor care se scurg, de la o vreme, vrăjmaşe.

Pe rafuturile din bibliotecă, aşezate cuminţi, unele lângă altele, cărţile mele îmi zâmbesc prietenos. De-ar fi să aleg, dintre toate bunurile posibile, le-aş alege fără îndoială, le-aş lua cu mine oriunde aş merge... Chiar dacă poveştile dintre paginile lor frumos colorate sunt îndărătul frunţii mele, căldura lor tăcută şi sigură e o certitudine la care nu-mi permit să renunţ. Nicio cochetărie şi niciun fel de egocentrist imbecil, doar necesitate

Şi mai ziceam că azi e ziua de linişte, în care las grijile să respire puţin!...Ei, mai nimic!

Ochelarii stau strâmb pe nasul de lemn , dăruit de fetele mele cu umor. Lumina bate şi ea strâmb în imaginea lor piezişă, e cald şi e bine.

Va fi şi clipa când somnul va veni fără temeri de niciun fel. Nuu, zău? râde strâmb îngerul negru de pe umărul meu stâng. Îi dau un pumn şi-l trimit la plimbare. Desigur!