Iubesc duminicile, dimineaţa de catifea, cafeaua caldă, visele care se prelungesc şi în realitate, printre genele de lumină strecurate pe fereastră. Iubesc senzaţia aia de "acasă" pe care ţi-o dă un film vechi, cu Alain Delon, în faţa televizorului. Azi, Zorro şi bomboane de ciocolată, soare primăvăratic alungat de nori ce prevestesc ninsori, eşarfe colorate şi zâmbet până la urechi după cuvinte dragi cu prieteni de suflet.

Decorez, în visele mele, spaţiul în care Şeherezada să spună poveşti sultanului ei cu zâmbet de aur şi tandreţi de miere.

Scenariu de duminică: printre trandafiri şi parfum de iasomie, mătasea turcoaz foşneşte la atingere, aroma cafelei fierbinţi, să alunge toate nălucile, se strecoară cu o nouă certitudine, zâmbetul sufletului pereche intră pe uşă odată cu dimineaţa, cu viaţa, cu tot ce ai visat vreodată, certitudinea că promisiunile s-au împlinit... Bună dimineaţa!

Ei, ce zici?...