"Într-o viata de-o durată
Ai murit de patru ori.
De aceea n-ai sa mori
Înc-o dată niciodată." 
                      Tudor Arghezi

Tot felul de drumuri se deschid: n-ai decât să porneşti pe unul dintre ele. Încet, greu, cu umilinţă, dar ştii că nu se poate altfel. Cică după furtună se face senin. Până atunci trebuie să-ţi asumi condiţia şi te împaci cu asta. Sunt lucruri mai importante de-atât şi , se pare, pentru prinţ ”aleasa” a fost aleasă din cenuşă. Da, dar înainte de cenuşă a fost sclipirea, prima impresie, îmi şopteşte diavolul de pe umărul stâng. Ei, asta e! Deocamdată n-am la dispoziţie decât cenuşa. Fără zâne, fără ajutoare, fără magie. Doar cenuşa. Şi un fel obligat , strâns de gât, de speranţă care te obligă să aştepţi o mână întinsă de la îngerul de pe umărul drept: să te ridice şi să te scuture de cenuşă. Ha!