Acum mulţi ani, când eram şi eu o adolescentă ca toate celelalte, mă preocupa foarte mult modul în care am să-mi organizez viaţa , de parcă toată s-ar fi condensat doar în clipele acelea, care căpătau o importanţă nemaipomenită.

Mă preocupa până într-atât ceea ce gândeau ceilalţi despre mine, încât nu o dată am făcut greşeli de care acum mă jenez, deşi nu-s decât nişte copilării, dar toate, cernute acum prin sita timpului, capătă o altă dimensiune decât o aveau atunci.

Atunci, o catastrofă era faptul că nu eram în centrul atenţiei vreunui băiat care-mi plăcea, că nu ştiu ce cuvânt al meu ar fi putut fi înţeles greşit, că minunata ea reputaţie ar fi putut fi distrusă pe vecie sau cine ştie ce alte banalităţi... Prin prisma timidităţii mele de şcolăriţă, toate luau proporţii apocaliptice, toate deveneau dureroase şi enorme...

Acum, când anii mi-au mai limpezit un pic priveliştea asupra a toate, deşi nu m-a scăpat de timiditate, realizez cât de mult am greşit şi cât de severă cu propria-mi persoană am fost deseori.

Ani în şir mi-am legat viaţa de oameni cu care nu aveam mai nimic în comun, ani în şir mi-am legat sufletul de nişte ochi albaştri în spatele cărora se ascundea vidul, şi nu ţinutul cu creste înalte de simţire sau luncile verzi de omenie, cum îmi făcusem iluzii...

Ani în şir mi-a fost teamă să nu-i pierd pe cei pe care-i iubeam, uitând că pe toţi aceia care meritau iubirea mea nu i-aş putea pierde vreodată, pentru că nimeni din cei care te iubesc nu vor putea pleca de lângă tine, aşa cum nu te vor putea minţi, dezamăgi, răni, uita...

Uriaşe naivităţi am experiat şi deseori, când le conştientizez, mi-e ruşine de mine, deşi nu comit laşitatea de a mi le renega şi n-am ipocrizii inutile...

Azi, când primăvara îmi bate-n geam şi-mi arată cât este de frumoasă şi, în acelaşi timp, de inutilă pentru mine, care-o risipesc în casă, am nişte certitudini destul de amare şi nicio soluţie practică, încă...

Dar întrezăresc speranţa şi mă rog de gândul bun, care să vină să ilumineze toate, odată cu primăvara. Am auzit că Dumnezeu îî răsplăteşte pe cei care speră şi perseverează în speranţă...