sâmbătă, 12 martie 2016

Ceva ca rugăciunea

”Nu știu ce am,
Că nu dorm când dorm.
Nu știu ce am,
Că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.

Nu știu ce am,
Că nu ajung nicăieri,
Când merg.

Nu știu ce am,
Că stând pe loc
Sunt, hăt, departe.

Doamne, din ce fel de humă
M-ai luat în palmele tale calde
Și cu ce fel de salivă
Ai amestecat și-ai frământat huma-mi?

De nu știu ce am
Că exist,
Nu știu ce am
Că nu mai am nimic,
Decât pe tine.”

Marin Sorescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ceea ce n-a fost...

Mă uit de ceva vreme la un serial al cărui personaj principal mi s-a lipit de suflet. Nu pentru că ar fi neapărat Făt-Frumos din basme, în s...