sâmbătă, 12 martie 2016

Ceva ca rugăciunea

Nu știu ce am,
Că nu dorm când dorm.
Nu știu ce am,
Că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.

Nu știu ce am,
Că nu ajung nicăieri,
Când merg.

Nu știu ce am,
Că stând pe loc
Sunt, hăt, departe.

Doamne, din ce fel de humă
M-ai luat în palmele tale calde
Și cu ce fel de salivă
Ai amestecat și-ai frământat huma-mi?

De nu știu ce am
Că exist,
Nu știu ce am
Că nu mai am nimic,
Decât pe tine.”

Marin Sorescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sunt profesor. Am ales să fiu profesor. Și iubesc să fiu profesor.

  La mulți ani, dragi colegi!  Pe 5 octombrie celebrăm educația – lumina care străbate întunericul ignoranței, puntea către progres și temel...