Văd o lume mustind a idioţi, îmbibată până peste limitele bunului simţ şi care tot se pare că n-a ajuns la saturaţie.

Televiziune destinată unor asemenea idioţi, cu producţii absurde şi de o penibilitate enormă, lipsă de bun gust peste tot, pe stradă, în instituţii, în familii, o anomalie generală...

Prietena mea îmi mărturiseşte modul jalnic, neprofesionist, inuman în care-a tratat un medic o femeie bolnavă, văd zilnic în locul în care-mi petrec multe ore din viaţă cum lipsa de aptitudini, de obraz, cu se spune în popor, este promovată şi aplaudată, şi, fără să vreau, mi-aduc aminte de versurile lui Barbu- "o lume turcită", urâtă...

Trăiesc absurd, literaturizând, nepotrivindu-mă cu tendinţele epocii, cu gustul mulţimii, cu ceea ce lumea consideră normal. Mă mai oripilează lipsa de circumvoluţiuni şi manierismul în care se încadrează colegii de generaţie...

Nu suport zgomotul îngrozitor din cluburi, fumul gros de ţigară, vorbăria fără simţul reaităţii, părerile despre toate şi , obigatoriu, unicele demne de luat în seamă, persoanele care îşi trâmbiţează omniscienţa şi îţi flutură pe sub nas suficienţa tâmpă şi jalnică...
Bărbaţii singuri, trecuţi de treizeci de ani, sunt fiinţe ciudate: îmbină grotescul cu scabrosul... Deseori am constatat asta. Fără să absolutizez constatarea mea, desigur, mă văd nevoită să îmi dau singură tot mai multă dreptate, pe zi ce trece. Nu e dificil să îmi justific afirmaţia, deşi e foarte neplăcut...

Prima întrebare pe care-o pun e legată, cumva, de starea ta civilă. Interesul pentru inelarul mâiinii stângi e direct proporţional cu mărimea pe care-o porţi la sutien. Dacă răspunsul e da, devii dintr-o dată anonimă, dacă e nu, devii, la fel de rapid, dubioasă, căci nimic nu pare să-i mulţumească şi începe un interogatoriu extrem de plictisitor , care-ţi şterge orice urmă de zâmbet...

Mai toţi se adresează cu apelativul "păpuşă", îţi diminutivează prenumele, privesc lasciv şi devin , subit, cocoşi... Doamne, ce plictiseală! Cum să nu preferi tovărăşia inteligentă a unor femei care au în vocabular mai mult de 150 de cuvinte?

În seara asta ies cu prietenele mele, să mâncăm ciocolată, să stăm la poveşti- ce contează că multe dintre ele sunt tare amare?... să uit de faptul că lipsa de perspectivă este singura certitudine.