Sensibilitate, nevoia de altă matematică, zâmbete pe care le dăruieşti tuturor, crâmpeie de gingăşie- fragmente ale zilei de liliachiu şi lumină. Seară liniştită, cu mine doar... şi e bine!
Trebuie să existe un rost, îmi spun, trebuie să existe un timp potrivit care va veni, o ordine care va fi, în sfârşit, restabilită.
Se apropie iarna, nicio amărăciune nu va mai avea permis de liberă trecere, va veni un anotimp de alb îngheţat şi va fi linişte, în sfârşit linişte...
Fragmente din gânduri fără reazăm se năpădesc şi le alung spre o mare de alb infinit şi fac loc viitorului de care mi-e dor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
„Vitrion, Năică!”
Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof, preocupat în egală măsură ș...
-
Toamnă hâdă, vânt rece răvăşindu-mi părul, stropi de ploaie rece înlăcrimând obrazul, realitate pe care-o percep din ce în ce mai aprig, ma... -
Zi frumoasă. Cu soare, cu multe de făcut, cu zâmbete de copii, din nou. Gândul repetă , mereu, obsedant, ca o placă de patefon zgâriată, ace...
-
Nu ştiu de ce scriu, scriu pentru mine... poate pentru ca să-mi înving efemerul din fiecare clipă, din fiecare trăire. Că să nu uit că e fru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu