Restituire de suflet

Cândva, demult tare, parcă în altă viață, am fost într-un pelerinaj prin țară. M-am oprit peste noapte la Mănăstirea Crasna, unde-am rămas ca dimineața să ne spălăm cu apa  rece a izvorului și să vedem un soare ca din alte lumi... Slujba de la Crasna, atmosfera neasemuită de pace și sfințenie mi-a rămas pentru totdeauna în suflet.  A fost ca o ieșire din lumea profană și o excursie pe meleaguri de rai... Un Rai accesibil mereu, dar ignorat. Am primit acolo nu doar binecuvântări, ci și un dar, un dar de suflet, o icoană care mi-a plăcut neasemuit de mult, prin aspectul ei neobișnuit, învechit și fascinant. Auriul veșmântului Născătooarei, somptuos, ca de împărăteasă și doamnă, așa cum Împărăteasă și Doamnă este, coroana de pietre scumpe și nestematele toate care-o încununează pe Ea și pe Prunc, expresia de pe chipul smerit, ușor întunecat al lemnului patinat de trecerea anilor, de o neasemuită blândețe și profundă asceză, toate m-au fascinat.  Ani în șir am privit-o cu dragoste, mi-am plecat genunchii rugăciunii în vremea tinereții mele în fața ei, mi-a fost mereu cea mai dragă icoană - Maica Domnului cu trei mâini. 

N-am știut de ce era prezentă și cea de-a treia mână în icoană, mi-am imaginat mereu că e vreo mână de sfânt și-am aflat, mult mai târziu, în vremea accesibilului internet povestea ei, că mâna din icoană e chiar mâna unui sfânt, a Sfântului Ioan Damaschin, vindecat miraculos de către Născătoarea de Dumnezeu. 

E o poveste întreagă, adevărată, dar inexplicabilă rațional, ca toate poveștile sfinților, o întâmplare minunată, care arată marea milostivire a Fecioarei față de oameni. 

În secolul VIII, Sfântului Ioan Damaschin, unul dintre iconoduli, i-a fost tăiată mâna dreaptă, cea cu care deseori scrisese scrisori care apărau Biserica lui Hristos, drept pedeapsă pentru unele învinuiri nedrepte ale lui Leon Isaurul. Sfântul s-a înfățișat în fața icoanei cu mâna sa tăiată, rugându-se să fie vindecat, spre a-și folosi dreapta pentru apărarea credinței, iar Maica Domnului i-a lipit-o la loc, în mod misterios și minunat: „Iată, mâna ta este sănătoasă! Să o folosești după cum ai făgăduit și să nu mai fii de acum întristat!” Drept care Sfântul a alipt, la rându-i, o mână de argint icoanei, jos, în partea din stânga, spre pomenirea minunii în veacul veacurilor.

Într-o zi, tristă pentru mine, nepriceperea unor alte mâini mi-au rănit icoana cea dragă, neștiind s-o așeze în bună rânduială în peretele dinspre răsărit... O am și-acum, rănită, în casa copilăriei, în care nu mai e acum decât mama, mereu mai tristă, mai timidă, mai mâhnită că-i lipsesc... Nu mai sunt nici cei care răneau, s-au dus departe, acolo unde le era locul. De altfel, nu mai sunt nici glasurile care mi-au marcat copilăria, monoton, al bunicii și blând, al tatei, nu mai sunt decât amintirile unor clipe de binecuvântată inocență și de exerciții de visare cu ochii naivităților adolescentine. 

Icoana Maicii  Domnului cu trei mâini, Tricherousa, mi-e în continuare cel mai drag odor din casa copilăriei mele. Simt că vremea în care își va găsi locul ei în viața mea se apropie. Poate într-o casă nouă, poate într-o viață nouă... fie cât mai repede, căci tare mi-e dor!... Deocamdată, sper că începe cu harul ei, care i s-a dat și lui Ioan Damaschin: acela de a mângâia în durere, de a șterge lacrimile inimii, răspunzând rugăciunilor glasului care-o cheamă în ajutor. 

Și toate, ca să nu mai fi de-acum întristat. Ca să te bucuri, ca să-ți regăsești nădejdea, și puterea, și mângâierea și drumul. Și să nu te mai rătăcești niciodată. 

”În semn de mulţumire pentru minunea Ta, Sfântul Ioan Damaschin a înfrumuseţat icoana Ta cu o mână de argint, ce arată mâna lui dăruită de Tine; pe Tine Te rugăm să ridici mâna Ta şi să binecuvintezi pe cei care strigă Ţie aşa:
Bucură-te, bucuria celor tămăduiţi de Tine;
Bucură-te, râu nesecat de milostivire;
Bucură-te, minune mai presus de minune;
Bucură-te, tainică scăpare a celor evlavioşi;
Bucură-te, cetate a Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, apărătoarea celor biruiţi de neputinţe;
Bucură-te, glasul cântărilor duhovniceşti;
Bucură-te, că ai primit darul celui plin de mulţumire;
Bucură-te, că ne dai şi nouă mână de ajutor în primejdii;
Bucură-te, că ne scoţi din valurile patimilor;
Bucură-te, că ne aduci la limanul înţelepciunii;
Bucură-te,că ne păzeşti de atacurile celui viclean;
Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi !”

Icosul al treilea din Imnul acatist la Icoana Maicii Domnului TRICHEROUSA (,,CU TREI MÂINI”)