Doctorul Aumădoare

Azi, urmărind un episod din Doctor House mi-am amintit de una dintre cele mai dragi cărţi ale copilăriei mele: Doctorul Aumădoare.
Coperţile portocalii şi mirosul acela inimitabil mi-a rămas la fel de proaspăt în memorie... Am şi găsit aici http://cartilecopilarieimele.wordpress.com/ posibilitatea să recitesc cartea. Minunată zi de sâmbătă!

Am văzut multe filme zilele astea, vacanţa asta. Am avut vreme, mi-am făcut vreme, printre vizite la prieteni sau în familie, mese nesfârşite, plimbări, magazine, firme colorate, aceleaşi nelinişti vechi, aceleaşi gânduri rămuroase şi lungi. Le recunosc valoarea fiecăruia, căci am practicat exerciţiul acesta de mulţi ani şi cu stăruinţa însinguratului, uneori. Ştiu când un film e bun sau prost, când spune o poveste frumoasă sau când doar se chinuie să însăileze... Ştiu şi totuşi le acord dreptul fiecăruia să mă bucure până la ultimul cadru, până la ultimul generic.
Azi am revăzut, cu răbdare, cu altă inimă, cu alte gânduri şi în tihna unei dimineţi de duminică, Doctor Zhivago. Am respirat aerul îngheţat al Rusiei şi i-am admirat, încă o dată, talentul şi farmecul oriental al lui Omar Sharif.

Filmul mi-a deşteptat nişte tristeţi vechi: fatalităţile istoriei au consecinţe dezastruoase în ceea ce priveşte sufletele oamenilor. Se obişnuiesc prea repede cu neadevărul, cu nefrumuseţea, cu anomalia, cu oroarea şi le acceptă...

Prea multă urâţenie e-n jur şi prea uşor se pierde capacitatea de a distinge între bine şi rău, prea uşor ne abrutizăm, căci abrutizare numesc obişnuinţa de a trăi în lipsa frumosului.

Evident, NU SERVEŞTE LA NIMIC faptul că observ, conştientizez şi nu fac, nici eu, mai nimic. Uffff!

Doctor Zhivago se salvează de la nonsensul şi barbaria unui secol vrăjmaş şi orb prin scris, eternizează o iubire prin versurile închinate Larei, pe care-o innobilează prin dragoste capabilă de sacrificiu. Valori care azi sunt sursă de ironii mai mult sau mai puţin deştepte, ale celor printre care îmi port paşii. Şi le ferec în inimă, ca pe nişte comori, să nu le bănuiască nimeni, să le facă de râs, acuzându-le de desuetudine.

util împotriva sfârșitului lumii

Mi-au trecut și mie pe la ureche, ca și tuturor, de altfel, zvonuri alarmiste despre 2012, sfârșitul lumii și alte cele, așa că am comis și clicul de rigoare pentru a mă informa mai indeaproape, nu de alta, dar să știu dacă să mai continui anevoiosul proces de autoinfuzare cu optimism că anul acesta va fi altfel decât hidosul an ce-a trecut sau să nu mai deschid... pagina, spre a nu fi în dezacod cu lumea civilizată, preocupată de apocalipsă și alte lucruri mai serioase și infinit mai grave decât o bagatelă ca fericirea personală...
Rezultatul documentării mele a fost dezamăgitor: cică nu știe nimeni dacă e sau nu apocalipsă, dom'le!:)
Sastisită de baliverne, unele mai documentate decât altele, privesc în gol peste cranul laptopului așezat comod pe genunchi(de unde, fie vorba-ntre noi, reușesc să-mi contemplu unghiile de la picioare vopsite în roșu cu ocazia revelionului:))și, negăsind nicio poziție mai comodă, constat că nu-mi rămâne, nici de data asta, decât tot varianta old fashion, lipsită de adrenalină, a exercițiului gândirii pozitive.
Mai exact, a visatului cu ochii deschiși -veche meteahnă- la un 2012 mai bun, la odihna în așternuturi de bumbac satinat cu flori mari, în nuanțe pastel, lângă respirația aceleiași himere multiubite, înveșmântate de imaginația mea în tricou alb și pantalonii pijamalei de batist...
Așadar, prevăd un 2012 de confort și armonie domestică, dimineți în penumbră și aroma de cafea și suc de portocale în bucătărie, fără soneria telefonului mobil, fără școală și probleme cu părul sau cele câteva kilograme în plus cauzate de desfrâul gastronomic de sărbători, fără alinieri nefaste de planete, răutăți și cuvinte aspre și răstite, fără tot ce detest la ultimii ani triști din viața mea...
Scenariu cu happy-end, banal, cotidian și nici măcar prea costisitor- propunere pentru 2012 ca răspuns direct la apocalipse, horoscoape, modificări genetice, anomalii climaterice și nefericire de femeie de 30...și ceva de ani. Cine este pentru?