Azi, urmărind un episod din Doctor House mi-am amintit de una dintre cele mai dragi cărţi ale copilăriei mele: Doctorul Aumădoare.
Coperţile portocalii şi mirosul acela inimitabil mi-a rămas la fel de proaspăt în memorie... Am şi găsit aici http://cartilecopilarieimele.wordpress.com/ posibilitatea să recitesc cartea. Minunată zi de sâmbătă!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
„Vitrion, Năică!”
Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof, preocupat în egală măsură ș...
-
De Sfânta Ana totdeauna mă va lega amintirea mătuşii mele, cea mai minunată femeie pe care-am cunoscut-o. A fost pentru mine mai mult decâ... -
Toamnă hâdă, vânt rece răvăşindu-mi părul, stropi de ploaie rece înlăcrimând obrazul, realitate pe care-o percep din ce în ce mai aprig, ma... -
Zi frumoasă. Cu soare, cu multe de făcut, cu zâmbete de copii, din nou. Gândul repetă , mereu, obsedant, ca o placă de patefon zgâriată, ace...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu