luni, 17 ianuarie 2011

Liberalizarea teatrului

După spectacol la teatru, o cucoană Chiriţă actualizată, contemporaneizată, vulgarizată excesiv, în concordanţă cu cerinţele societăţii semianalfabete în care vieţuim. Textele cupletelor manelizate, gesturi vulgare, în delirul unei săli obişnuite să râdă doar la un gen de umor absurd, grotesc , gen "vacanţa mare" sau nu ştiu ce show-uri televizate isterice şi insuportabile.
Tot mai acut mă încercă un sentiment al neputinţei în faţa haosului generalizat, în faţa nonvalorii şi a golănismelor proliferate până şi de adolescenţi de 15-16 ani, care se ridică din sală înainte de sfârşitul spectacolului, care nu ştiu să aplaude, care nu ştiu să... Doamne, ce lungă e lista!
Gust amar, al tristeţii fără leac, de om care se simte tot mai singur şi tot mai străin lângă cei de lângă el...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sunt profesor. Am ales să fiu profesor. Și iubesc să fiu profesor.

  La mulți ani, dragi colegi!  Pe 5 octombrie celebrăm educația – lumina care străbate întunericul ignoranței, puntea către progres și temel...