Gânduri învălmăşite în tolba sufletului, frânturi de amintiri şi visuri neterminate. Nimic nou, dar nu sunt niciodată mulţumită, nici de împlinirile dorite mult.
O camionetă verde sparge liniştea dimineţii, o femeie trece prin faţa ferestrei cu o plasă în mână, îmbrăcată tern şi fără imaginaţie, ce-o face Nic?, hainele toate de strâns şi aşezat la locul lor, aştept fetele, delir bacovian, căci afară plouă sau a plouat şi totul e gri şi iarna pare o păcăleală...
Pe masă, un notebook îmbrăcat în piele- de ce-or fi toate maro azi?- casa goală, prea mare pentru mine singură, prea mult spaţiu de umplut peste tot..
În calendar, Sfânta mare muceniţă Anastasia Romana, telefonul suna deja, nu ştiu să mint, nici pentru cauze nobile. Doamne, să fie bine azi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu