duminică, 7 aprilie 2013

pastel duminical

Liniștea și singurătatea unei zile de duminică, necesare, ca un golf  în care să poposească sufletul, să fie din nou el. Cer plumburiu, ca de toamnă se lăfăie-n ferestre, iar freziile s-au ofilit. Confirmări? Ce bine-ar fi!.Îndrăznesc să sper și să mă încred în providență. Dire Straits și chef de-un film de suflet. In rest, bine...



-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 De dimineață, când m-am trezit după o noapte cu somn puțin și rău, cerul era trandafiriu și soarele zâmbea , aruncându-și razele binefăcăto...

  • „Unde s-o fi tipărind viața asta, că e plină de greșeli inadmisibile?”
    Mărturisesc: gândesc livresc, spune povestitorul.  O fac demult și recidivez în formă calificată. M-am obișnuit, în timp, să radiografiez ra...
  • „Vitrion, Năică!”
         Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof preocupat de alchimie, Alber...
  • tonuri
    Toamnă hâdă, vânt rece răvăşindu-mi părul, stropi de ploaie rece înlăcrimând  obrazul, realitate pe care-o percep din ce în ce mai aprig, ma...