M-am uitat cu prietena mea pentru a nu ştiu câta oară la Bridget Jones, am visat la zăpezi de poveşti şi la happy-enndinguri un pic neverosimile, am făcut cafea la ore târzii din noapte numai ca să-i simţim aroma şi-am lăsat vocea lui Dean Martin să alunge tot răul şi seria interminabilă de nu-uri acumulate peste an. Rezultă că am savurat o seară între prietene şi-am deschis sezonul la speranţe, visuri cu clopoţei, zâmbete fericite şi vacanţă. Intraţi, vă rog!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
„Vitrion, Năică!”
Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof, preocupat în egală măsură ș...
-
Toamnă hâdă, vânt rece răvăşindu-mi părul, stropi de ploaie rece înlăcrimând obrazul, realitate pe care-o percep din ce în ce mai aprig, ma... -
Zi frumoasă. Cu soare, cu multe de făcut, cu zâmbete de copii, din nou. Gândul repetă , mereu, obsedant, ca o placă de patefon zgâriată, ace...
-
Azi am renunţat la o parte din viaţă, la o parte din suflet, la amintiri dragi şi cumplite, totodată. Mi le-am vândut, pe toate, pe speranţa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu