M-am uitat cu prietena mea pentru a nu ştiu câta oară la Bridget Jones, am visat la zăpezi de poveşti şi la happy-enndinguri un pic neverosimile, am făcut cafea la ore târzii din noapte numai ca să-i simţim aroma şi-am lăsat vocea lui Dean Martin să alunge tot răul şi seria interminabilă de nu-uri acumulate peste an. Rezultă că am savurat o seară între prietene şi-am deschis sezonul la speranţe, visuri cu clopoţei, zâmbete fericite şi vacanţă. Intraţi, vă rog!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Mărturisesc: gândesc livresc, spune povestitorul. O fac demult și recidivez în formă calificată. M-am obișnuit, în timp, să radiografiez ra... -
Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof preocupat de alchimie, Alber... -
Toamnă hâdă, vânt rece răvăşindu-mi părul, stropi de ploaie rece înlăcrimând obrazul, realitate pe care-o percep din ce în ce mai aprig, ma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu