vineri, 16 decembrie 2011

ring-a-ling...

M-am uitat cu prietena mea pentru a nu ştiu câta oară la Bridget Jones, am visat la zăpezi de poveşti şi la happy-enndinguri un pic neverosimile, am făcut cafea la ore târzii din noapte numai ca să-i simţim aroma şi-am lăsat vocea lui Dean Martin să alunge tot răul şi seria interminabilă de nu-uri acumulate peste an. Rezultă că am savurat o seară între prietene şi-am deschis sezonul la speranţe, visuri cu clopoţei, zâmbete fericite şi vacanţă. Intraţi, vă rog!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ceea ce n-a fost...

Mă uit de ceva vreme la un serial al cărui personaj principal mi s-a lipit de suflet. Nu pentru că ar fi neapărat Făt-Frumos din basme, în s...