Văd și ascult Carmina Burana... Frumos tare! O reluare, dar muzica e minunată, de-o mie de ori de-ai asculta-o!
Îmi lămuresc, în această noapte de insomnie, din multele nelămuriri. E un fel de-a spune, căci, de fapt, iau decizii eu cu inima mea și cu Dumnezeu. E bine, liniștitor. Încep să înțeleg ce vreau, încep să fac liniște și curățenie în mine. Ca și cum aș curăța o grădină de buruieni, ca și cum aș face drum nou și curat în inima mea noilor hotărâri care mă vor face să-mi urnesc pașii și să pornesc spre ce va da Dumnezeu. Eu știu acum ce vreau și știu și cum vreau. Îi spun și lui Dumnezeu. Vorbim firesc, îmi recunosc neputința și slăbiciunea, îmi cer iertare pentru căderi și decid să nu mai repet greșeli. Și-i spun ce vreau: deschis, cu curaj, asumându-mi ce vreau. El mă aude și mă înțelege. Și știu că nu mă va lăsa singură.Chiar dacă va decide altfel decât mi-ar plăcea mie, știu că fac bine că-i spun.
E bine că învăț o formă nouă de a-mi spune clarele povești din inimă. Abia acum clarele. Știu acum, ca și când mi-aș fi dat jos de pe ochi o stavilă neagră și rea. Știu și sunt, dintr-o dată, mai bogată. Certitudinile iubirii, deși nu te fac mai fericit, neapărat, te împacă, în mod ciudat, cu tine.