aşa trebuie

Cred, dintotdeauna, că de Paşte trebuie să fii acasă, în casa mamei, lângă cei dragi, în linişte şi bucurie, în jurul mesei pline de bucate pregătite de mâinile dragi ale mamei.
Cred, dintotdeauna, că de Paşte nu e vreme de petrecere zgomotoasă, ci de armonie şi de blând răgaz, de rugăciune şi mulţumire, de gânduri pentru cei dragi care nu mai sunt cu tine decât în amintire...
Cred, dintotdeauna, că de Paşte trebuie să ai, pe lângă ouă roşii şi cozonac, bogăţie şi sărbătoare nu doar pe masă, ci în suflet. Şi recunoştinţă, nespusă, infinită recunoştinţă că încă mai e mama, că încă ai privilegiul să trăieşti minunea Învierii, că încă mai poţi să auzi, ca-n vremurile bune, vocea părintelui Bogdan care-ţi spune, din tot sufletul, ca nimeni altcineva: Hristos a înviat!
Cred, dintotdeauna, că eşti binecuvântat că poţi să te numeşti creştin şi să vii acasă cu lumina sfântă pe care-o ocroteşti cu mâinile şi cu aripile speranţei de mai bine, de iertare, de noi începuturi.