Contemplu la TV un peisaj manelizat, populat cu femei de plastic, frumuseţi contemporane, după nu ştiu ce gusturi a căror bizarerie rămâne singura caracteristică de necontestat, controverse pe tărâm casnic pe tema gusturilor, care rămân de nediscutat şi ... nedisputat... seara de joi.
Legea educaţiei, amintirea unui telefon într-o dimineaţă, vocea surprinsă şi matinală: "Bună, dimineaţa, te iubesc!", HI-Q, cafeaua aburindă în bucătărie, iarnă ca de poveste , hotărâri nebuneşti, pripite, rochiţa gri şi alergătură cu Pisi prin oraş, prin zăpada parcului gol... Amintiri intacte, amintiri de neşters, dulci-amare, cu zâmbet hai-hui...
Poze mincinoase în bibliotecă şi-n mine niciun gând.