Pentru că azi, Marin Sorescu, poetul inimii mele, simt că a scris poezie cu vorbele inimii mele. Mulțumesc!
”Nu mi-e rău ca să-mi fie bine,
Mi-e rău ca să-mi fie și mai rău.
Ca marea cu valuri verzi înșelătoare,
Nici durerii nu-i poți ghici fundul.
Fac scufundări în durerea pură -
Esență de țipăt și disperare -
și mă întorc la suprafața vânăt
Ca un scafandru care și-a pierdut
Rezervorul de oxigen.
Mă rog de împăratul peștilor
Să-mi trimită un rechin de treabă
Să-mi taie calea.”
Marin Sorescu - Durere pură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu