Mi-au trecut și mie pe la ureche, ca și tuturor, de altfel, zvonuri alarmiste despre 2012, sfârșitul lumii și alte cele, așa că am comis și clicul de rigoare pentru a mă informa mai indeaproape, nu de alta, dar să știu dacă să mai continui anevoiosul proces de autoinfuzare cu optimism că anul acesta va fi altfel decât hidosul an ce-a trecut sau să nu mai deschid... pagina, spre a nu fi în dezacod cu lumea civilizată, preocupată de apocalipsă și alte lucruri mai serioase și infinit mai grave decât o bagatelă ca fericirea personală...
Rezultatul documentării mele a fost dezamăgitor: cică nu știe nimeni dacă e sau nu apocalipsă, dom'le!:)
Sastisită de baliverne, unele mai documentate decât altele, privesc în gol peste cranul laptopului așezat comod pe genunchi(de unde, fie vorba-ntre noi, reușesc să-mi contemplu unghiile de la picioare vopsite în roșu cu ocazia revelionului:))și, negăsind nicio poziție mai comodă, constat că nu-mi rămâne, nici de data asta, decât tot varianta old fashion, lipsită de adrenalină, a exercițiului gândirii pozitive.
Mai exact, a visatului cu ochii deschiși -veche meteahnă- la un 2012 mai bun, la odihna în așternuturi de bumbac satinat cu flori mari, în nuanțe pastel, lângă respirația aceleiași himere multiubite, înveșmântate de imaginația mea în tricou alb și pantalonii pijamalei de batist...
Așadar, prevăd un 2012 de confort și armonie domestică, dimineți în penumbră și aroma de cafea și suc de portocale în bucătărie, fără soneria telefonului mobil, fără școală și probleme cu părul sau cele câteva kilograme în plus cauzate de desfrâul gastronomic de sărbători, fără alinieri nefaste de planete, răutăți și cuvinte aspre și răstite, fără tot ce detest la ultimii ani triști din viața mea...
Scenariu cu happy-end, banal, cotidian și nici măcar prea costisitor- propunere pentru 2012 ca răspuns direct la apocalipse, horoscoape, modificări genetice, anomalii climaterice și nefericire de femeie de 30...și ceva de ani. Cine este pentru?
” Tu eşti în vară, eu sunt în vară. În vară pornită către sfârşit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor.” Lucian Blaga
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
„Vitrion, Năică!”
Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof, preocupat în egală măsură ș...
-
Toamnă hâdă, vânt rece răvăşindu-mi părul, stropi de ploaie rece înlăcrimând obrazul, realitate pe care-o percep din ce în ce mai aprig, ma...
-
Azi am renunţat la o parte din viaţă, la o parte din suflet, la amintiri dragi şi cumplite, totodată. Mi le-am vândut, pe toate, pe speranţa...
-
De Sfânta Ana totdeauna mă va lega amintirea mătuşii mele, cea mai minunată femeie pe care-am cunoscut-o. A fost pentru mine mai mult decâ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu