Muzica fără început şi fără sfîrşit, ca un lanţ în jurul inimii. Promisiunea clipelor ce se vor înşira unele din altele, la infinit, dulci-amare, ca magnoliile tinere ce nu s-au desfăcut.
Vîltoarea vântului într-o după-amiază de toamnă, într-un oraş vechi şi fără nume, pe străzi cu miros de praf şi eşarfe fluturînd în vânt, două mâini una în alta, singură certitudine a nemuririi în deplină efemeritate.
Un pic de poezie, unu plus unu făcând mereu unu, imposibilul posibil în ochii care-au văzut marea, ploaia, norii, lumea, dar care privesc unii în oglinda celorlalţi ca şi cum acum ar fi descoperit privitul...
Doi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu