Am pus o mașină de rufe la spălat. Afară ninge bacovian, am picioarele-nghețate, buzele arse, halat cu inimioare, părul nespălat și mi-e confuzie, dor, tristețe, speranță, rușine, nas înfundat, tuse, gânduri amestecate, toate alea...
Doamne, Doamne, DOAMNE... știu că tot ce se întâmplă e cu voia Ta, așa că fă să înțeleg!
Merg să-mi spăl părul, să vorbesc cu mama, să-mi iau ceva medicamente de răceala asta nesuferită, să vorbesc cu mama, să fac, în fine, ceva să-mi alunge gândurile chiaune din creier- știu că niciun truc n-o să dea rezultate, dar eu am fost un copil cuminte, perseverent, așa că nu mă las...
Am exilat camellia în bucătărie, azi dimineață, căci frunzele arse vesteau o iminentă moarte, iar eu vreau cu îndărătnicie s-o văd înflorită. Pe o perniță dezbrăcată de mania mea de-a face ordine scrie ”vis” și mai jos, în engleză, explicativ, ca nu cumva să nu realizez, DREAM PILLOW, cu dream-ul între ghilimele, probabil ca o ironie...
Visurile inimii mele însângerate își râd de mine cu batjocură clară... Off, mamă, cât de rău îmi fac încă ecourile cuvintelor tale, care se adeveresc mereu și mereu, ca o condamnare definitivă...
Poate mai ninge... Poate ninsoarea deasă spală. Gânduri, temeri, amintiri, toate... Poate...
Durerea de cap nu se îmblânzește, la tv cântă Fuego, o să treacă, până la urmă toate trec...  Vreau să văd un film din lista lui Radu, cu Henry Fonda, pe care-l iubesc, poate îmi trece și durerea de cap, și răul și poate reușesc să respir...