două drumuri

Prin iarbă, în plină vară, două drumuri curg unul lângă celălalt spre destinație necunoscută... Sub soare sau ploi, sub același cer tăcut și înalt, prea înalt...
Vară și miros proaspăt de iarbă și de sălbăticie.
O imagine care te face să te gândești la planurile secrete ale lui Dumnezeu cu lumea, cu tine, cu ceilalți...
A răsărit soarele după două zile de ploaie bacoviană în orașul gri. Lumina cade blând prin faldurile perdelei, odihnindu-se peste buchetul de frezii multicolore, care-și împrăștie parfumul ca o nouă binecuvântare. Libertate și împăcare, după atâta suferință... Din icoană, ochii Maicii Domnului sunt blânzi... și e bine. Rămân întrebări, destul de multă tristețe și parcă și un pic de ciudă că toate sunt cum sunt...
Ce anume unește destinele oamenilor, până la un punct paralele? Care este secretul, ascuns în spatele vorbelor, în spatele regulilor și conveniențelor, care unește două linii paralele, sortite să nu se întâlnească niciodată?
Ce să faci cu vorbele care nu spun nimic despre inimă, despre tine, despre ceea ce vrei?...