Cred că şi perseverenţa trebuie răsplătită...
miercuri, 8 decembrie 2010
Prima zi în care-am revenit printre oameni, prima zi de mers pe două picioare... Bucuria copiilor, îmbrăţişările celor câţiva colegi cu care comunic mai bine m-au făcut să realizez că mi-au simţit lipsa, că sunt importantă pentru câţiva oameni. Nu de neînlocuit, nu indispensabilă, dar importantă. Şi asta-i încă un motiv în plus să lupt pentru un vis care mă aşteaptă să-l duc la îndeplinire, să nu mă las învinsă de cuvintele "nu se poate".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
„Vitrion, Năică!”
Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof, preocupat în egală măsură ș...
-
Toamnă hâdă, vânt rece răvăşindu-mi părul, stropi de ploaie rece înlăcrimând obrazul, realitate pe care-o percep din ce în ce mai aprig, ma... -
Zi frumoasă. Cu soare, cu multe de făcut, cu zâmbete de copii, din nou. Gândul repetă , mereu, obsedant, ca o placă de patefon zgâriată, ace...
-
Azi am renunţat la o parte din viaţă, la o parte din suflet, la amintiri dragi şi cumplite, totodată. Mi le-am vândut, pe toate, pe speranţa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu