Uneori ţi se pare că Dumnezeu e departe, că nu aude , că nu ia în seamă, că nu face dreptate, dar ştii că nu e aşa, ai văzut cu proprii ochii că nu e aşa. Este mereu drept şi ubicuu şi, mai presus de toate, este mereu... Dar eşti mereu nedreaptă şi mereu limitată că nu înţelegi sau că... uiţi mereu. Şi faptul că încă existi, că ţi se îngăduie să existi e mai presus de dreptate, e generozitate şi iubire supremă. Pe care n-o înţelegi, căci eşti om mic şi omenesc în toate cele. Deci rob.
marți, 13 iulie 2010
gânduri de iertat
După-amiază caldă de iulie. Soare leneş şi veşti rele. Iluzii spulberate de realităţi promiscue, contrare unui univers pur, utopic, plăsmuit într-un mediu curat, în care-ai trăit şi după ale cărui comandamente te-ai ghidat. Te deteşti că eşti altfel, că nu te potriveşti cu lumea, dar, în acelaşi timp, ştii că aşa trebuie să fie, că acesta e drumul spre binele despre care-ai învăţat că e unul singur. Prejudecăţi? Poate că da, dar nu ştii cum să fii altfel.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
„Vitrion, Năică!”
Vitriolul este vechiul nume al acidului sulfuric, cunoscut încă de pe vremea învățatului teolog și filosof, preocupat în egală măsură ș...
-
Toamnă hâdă, vânt rece răvăşindu-mi părul, stropi de ploaie rece înlăcrimând obrazul, realitate pe care-o percep din ce în ce mai aprig, ma... -
Zi frumoasă. Cu soare, cu multe de făcut, cu zâmbete de copii, din nou. Gândul repetă , mereu, obsedant, ca o placă de patefon zgâriată, ace...
-
Azi am renunţat la o parte din viaţă, la o parte din suflet, la amintiri dragi şi cumplite, totodată. Mi le-am vândut, pe toate, pe speranţa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu