În copilărie m-am îndrăgostit de o floare din grădina nașei mele, cu cel mai prospăt parfum: brumărele. Cu inflorescența roz-violet, în grădina nașei, un mic colț de rai, brumărelele m-au fermecat și-mi vor aminti mereu de mine, de cea de odinioară, care eram și care speram la altceva, ignorând întunericul și nopțile amare ce urmau să vină.
Mi-e așa de dor de parfumul lor proaspăt și dulce, ca de-o gură de libertate, când simți că te înăbușă tot felul de lanțuri...